eh

nu am fost acasa. asta e scuza.

povestea cu visu

I

eptagal nu dansa. steatea pe margine si se uita la ceilalti. ii analiza si ii judeca. se uita la o fata care dansa si ea, insa dinstanta dintre cei doi era considelabila. fata parea sa nu danseze pe ritm. “ciudat”, isi spuse eptagal si se trezi.

“ciudat vis… io niciodata nu dansez si nici nu umblu prin asemenea locuri. ce-o fi in capu meu?”. eptagal avea o zi lunga, ca toate celelalte de altfel. nu avea niciodata timp sa faca ce-i place, sa cante la chitara. facultate de dimineata pana seara. si afara ploua. ajuns in statia de autobuz, fu stropit din cap pana in picioare de o masina care trecu in viteza. eptagal nu se putu abtine:

- O iau pe ma-ta in ciocolata!

vazu priviri pline de dispret la adresa lui si persoane in varsta care parca isi ziceau: “prost crescuti… capu lor… io cand eram asa, daca scoteam un sunet.. PAC! una peste cap!”. si in acelasi timp, observa si priviri admirative care parca ziceau: “asa! asa! zi-le, mama lor de nenorociti, cu viteza lor cu tot!”.

II

eptagal ajunse la facultate. se aseza intr-o banca din ultimul rand. nu putea fi atent la cursuri, asa ca incepu sa se gandeasca la toate prostiile: “mama ce chef am… ce-as mai fi dormit… si as mai fi visat. tare ciudat visu, da nu cred ca a fost mai ciudat decat ala cu tauru albastru. asa ceva e chiar… de unde sa imi vina un taur albastru in cap. as canta la chitara acuma si tre sa stau pana seara la facultate. da daca imi bag picioarele in ea? ce-o fi? si-asa… am mai tot… in fine. imi mananca toata ziua. tare ar fi sa n-am nevoie de somn. sa ajung asa acasa si toata noaptea sa cant la chitara… sau ar fi tare sa visez ca cant. ca cant, cacofonie. cum altfel poti sa spui ca canti la chitara. de ce? pentru ca cant. cum alftel se poate zice? deoarece cant. da nu prea folosesc cuvantu asta. suna prea oficial asa… deoarece… pf… da totusi ma gandesc cum ar fi sa cant in vis. sa exersez ceva in vis si a doua zi cand ma scol sa stiu. ar fi chiar tare. cum erau aia din tribu ala care isi controlau visele… hm… poate se poate… sau as putea scrie o poveste despre asta. chiar…”

III

eptagal ajunse acasa si incepu sa scrie despre ideea ce ii venise in ziua respectiva. se rupsese de lumea ce il inconjura la un moment dat, fiind cufundat cu totul in scris. scria deja de cateva ore bune, fara sa fi facut nici un pic de pauza. ideile curgeau, una dupa alta. pluteau in jurul lui parca.

se facu 3 dimineata fara sa isi dea seama. era mai inspirat noaptea decat ziua. odata ce se opri din scris, oboseala il cuprinse si se duse la culcare. incerca sa se gandeasca cu tarie ca vrea sa viseze ca zboara. insa din pricina oboselii, doar gandul ii zbura. incet incet, pierdu contactul cu realitatea si se gasi din nou intr-un fel de club in aer liber si cu o muzica foarte tare care ii urla in urechi. desi nu mai vazuse niciodata un asemenea club, i se parea totul normal. privirea i se fixa din nou pe acea fata care dansa la o distanta destul de mare de el. si din nou observa cum nu danseaza pe ritm.

IV

visul continua, insa era brusc in alta locatie. era intr-un fel de restaurant cu multa lume la masa. nu cunostea pe nimeni. isi comanda foarte multi carnati. exagerat de multi. restul lumii, cand vazu cat de multi carnati are eptagal, incepu sa ia de la el. nimeni altcineva nu isi comandase nimic. toti mancau acuma din farfuria lui eptagal. acesta se enerva si zise, stapanindu-si vocea:
- Io va fut in gura…
cineva de la masa se revolta:
- Da io nu am luat din farfuria dumitale!
atunci eptagal urla:
- IN GURAAAA!!!!!
in timpul urletului se trezi. adica se trezi urland in mijlocul noptii.

ziua ce urma nu fu cu nimic diferita de precedenta pana intr-un anumit punct. o alta masina il stropi si ajunse la facultate parca si mai incurcat de visele avute. la facultate isi dadu seama de misterul primului vis si impartasi rezolvarea acestuia in mijlocul unui curs:
- Da, pentru ca era prea departe!
toate privirile il fixara si in clasa se lasa o linistere stanjenitoare.

V

eptagal nu mai astepta sa fie dat afara de profesor si iesi singur. inainte de a se culca incerca sa se concentreze din nou sa zboare. insa nu reusi din nou. si pe masura ce tot incerca, parca cu atat mai aiurea visa. dupa vreo saptamana de incercari esuate, aparu o speranta. in seara respectiva, cand se culca, se gandi sa deschida geamul, desi era luna octombrie si afara batea un vant destul de puternic. adormi cu acelasi gand si se trezi pe marginea unei prapastii. se uita in jos si nu zari fundul prapastii. batea vantu foarte tare si la un moment dat se simti impins de la spate de o rafala de vant. incepu sa cada. nu se putea gandi la nimic in timpul cazaturii, decat la faptul ca pamantul se apropia cu o viteza foarte mare. in momentul impactului se trezi la loc in pat. cazand parca in el. nu trecu mult timp si isi dadu seama ca asta ar fi putut fi sansa lui de a zbura. insa nu realizase ca viseaza.

urmatoarea noapte visa ca este pe un bloc. din nou cazu, impiedicandu-se de ceva si din nou uita ca viseaza. acest lucru se intampla timp de inca cateva zile pana la un moment dat.

VI

se afla intr-un avion. sari dar parasuta nu mergea. incerca disperat sa o deschida, apoi pe cea de rezerva. nimic. apoi isi dadu seama. era atat de simplu sa iti dai seama de fapt ca visezi. cum de nu si-a dat seama pana in acel moment al visului. se concentra si reusi sa isi controleze zborul. nu mai cadea, zbura acuma. si zbura timp de cateva ore bune si nu se plictisi.

a doua zi avea examen la facultate. se duse mai bine dispus ca niciodata. nu facu absolut nimic in examen. dadu foaia alba dupa 5 minute, se duse acasa si se culca nerabdator sa viseze din nou. si dormi, desi dormise 12 ore in noaptea precedenta. si iar visa ca zboara. incepu sa doarma cate 18 ore pe zi, pentru simpla placere de a zbura. insa veni o zi in care se plictisi. vru sa faca si altceva. si facu absolut tot ce ii veni in minte. umbla gol pe strada, viola toate femeile ce ii ieseau in cale. si, precum isi propusese, incepu sa exerseze la chitara in timpului visului. de fapt acesta fusese scopul visului controlat. recuperearea timpului pierdut din somn. dar dormind 18 ore pe zi, nu mai recupera nimic. in cel mai bun caz facea tot atata cat ar fi facut treaz fiind. si atunci incerca sa revina la programul inital. dar nu mai prea reusea. la ora la care ar fi trebuit sa se culce, nu ii mai era somn. cand iti propui sa adormi special, nu ai nici o sansa. trebuie sa vrei sa stai treaz ca sa adormi imediat.

noptile ce urmara fura din ce in ce mai dificile. nu-i mai era somn de nici o culoare. incerca tot felu de pastile, licori, fara succes insa. incepu chiar sa sufere de insomnii.

VII

eptagal nu putea sa doarma. era tot timpu intr-o stare de mijloc. undeva intre realitate si vis. se mai intampla sa mai reuseasca, dar cate 10-20 de minute si nici atunci nu putea spune ca a dormit. avea impresia ca visa in acele momente, dar nu putea fi sigur. se scula din ce in ce mai obosit. incepu sa piarda din zile. erau zile in care nu mai tinea minte nimic.

eptagal fugea de cineva… sau de ceva… se simtea ca pe luna. nu putea sa accelereze, iar cand intorcea capul sa vada ce vine dupa el, o lumina puternica ii bloca vederea. alerga din ce in ce mai incet si simti cum acel ceva il cuprinse cu bratele din spate si il intepa cu un obiect ascutit. deodata se scula intins pe biroul sau, jenat de o rigla ca ii intra in spate. intoarse capul in cealalta parte si se trezi fata in fata cu lampa biroului care era aprinsa. era ora 2-3 noaptea. se apuca sa faca ordine pe birou si dadu de o poveste scrisa de el, al carei subiect era exact ceea ce incercase in realitate sa faca, sa controloze timpul din vis. insa personajul din povestea sa reusise acest lucru. eptagal isi spuse ca e o chestiune de timp doar.

cateva zile mai tarziu, dupa estimarile sale, se trezi intr-o sala la facultate. erau momentele dinaintea inceperii unui examen. parea a fi unul important. un coleg care statea in banca din fata lui se intoarse la eptagal:

- Auzi, tu stii… mama frate, arati ca dracu… ce ai?
- Ce…?
- Parca esti drogat…
- Auzi… tu ai observat ca te misti mai greu asa?

eptagal astepta un raspuns, insa primi in schimb o privire incurcata. nu se chinui sa explice si se ridica in picioare. inainta intr-un ritm greoi pana in fata clasei, isi dadu pantalonii jos si striga in gura mare:

- SA MA PUPATI CU TOTII IN CUR!!!

moment in care profesorul intra in clasa.

VIII

in secunda urmatoare eptagal se scula. deschise ochii si observa ca se afla intins pe jos in sufragerie. rasufla usurat, realizand ca ceea ce tocmai i se intamplase fusese doar un vis. insa cand se gasi gol pe strada in mijlocul zilei, nu mai era asa convins ca e in siguranta. totul parea prea real parca sa fie vis… situatia se inrautatea. avea pierderi masive de memorie. nu se putea concetra, nu mai avea absolut nici un control asupra a ceea ce facea. se trezea in tot felu de locatii ciudate, neavand nici cea mai vaga idee unde este, ori daca este cu adevarat treaz.

eptagal deschise ochii. se afla pe un bloc. seamana foarte mult cu blocul de pe care visase ca picase, impiedicandu-se de ceva. desi din nou, parea prea real. dar daca ajungi sa iti pui intrebarea aceasta, inseamna ca dormi in momentul respectiv. se decise sa nu se mai intrebe, asa ca se arunca.

in cadere gandi cel mai limpede. mai limpede decat in ultimele luni de zile. totul parea clar. nu ii mai pasa de nimic. savura caderea libera. mai avea cateva secunde la dispozitie pana a atinge pamantul si viata nu ii trecu prin fata ochilor. poate chiar visa…

sfarsit

4263

4263 mai erau pe 23 septembrie 2007. astazi mai sunt 4016. iar ieri mai erau 11 ani fix. de martea viitoare se reiau povestirile, nu disperati.